ano_20151102_01    27…28…29…30…31…32…nu sunt credinciosul-credincioșilor,  nici ateu, nihilist sau mai știu eu ce DAR mă rog din toată inima ca șirul celor morți nevinovați să se oprească AICI!!

    OFFF!!! Simt atât de mult și atât de multe încât, de când am auzit de carnagiul de la Colectiv îmi vine să urlu!! Și strig! Și urlu în tăcere. Am început să scriu ceva din primele clipe: scriam, ștergeam, ștergeam și scriam. Atât de multe vorbe grele, de ocară îmi vin în vârful degetelor cu care tastez încât simt că mă sufoc!!! Aș vrea să fiu  alături de cei 15.000 din București, aș vrea să iau de guler pe toți, de la A la Z. Nici nu se merită să le scri numele, sunt atât de cunoscuți și fac totul pe față încât nu pot scrie acele nume de frică să nu scuip pe monitorul care afișează ceea ce scriu – și el, săracul, nu ar avea nicio vină.

    E plin, de la nefericitul eveniment până la prezenta secundă, internetul de zeci de mii de postări, informații, fotografii, etc, etc legate de nefericitul eveniment. Nu vreau și nu e scopul meu de a aduce ceva spectaculos, artistic sau citibil. NU vreau decât să scap puțin de veninul pe care l-am strâns în ultimii ani, ani în care am ajuns să îmi zic, în fiecare zi: asta e, mai jos, mai rău mai xxx de atât nu se poate!!! Și, ca de fiecare dată în acesți ultimi ani, politicul, instituțiile, oamenii de la vârf, etc, etc îmi râd în față: ^să crezi TU!!^. DAR asta, clubul astă cu nume predestinat de a ne strânge la un loc – ceea ce s-a întâmplat acolo, ar trebui să fie limita maximă!!!

    DAA!!! Ar trebui ca ăsta să fie momentul în care noi, poporul acesta calm, răbdător, “călcat” în picioare de toate națiile contropitoare și, cel mai rău, de NEoameni apăruți din rândul nostru să spunem STOP!!! Stop la tot cancerul care macină societatea noastră: corupția, incompetența, nerușinarea, imbecilitatea, slugărnicia, pupincurismul dus la rang de artă!!! STOP și lăsați-ne, mama voastră de lichele, în pace!!

    Am plecat de la ceva, am plecat cu gândul la nefericiții morți la Colectiv, la nefericiții care zac între viață și moarte pe paturile de spital; am plecat de la ei dar, luat de valul urii (da, pot spune că urăsc cu toată ființa mea pe cei care își bat joc de noi) am ajuns să împroșc veninul pe care îl am în mine. Dar nu asta am vrut când m-am aşezat la birou, nu. Am vrut doar atât: să aduc un gând curat şi sincer pentru cei trecuţi în nefiinţă dar şi pentru cei care se luptă să nu treacă dincolo..

    Au fost aproape 200, au fost, în total, peste 350-400 de tineri acolo. Eu zic: au fost FIX 300!! Ei vor fi cei 300 care prin jertfa lor necerută, adusă din cauza x¤%¤#%%&&!, ne vor duce la schimbare!! E obligaţia noastră de a nu lăsa acest moment să moară!! Ei au ars în flăcări şi e datoria noastră să NU uităm asta, să facem în aşa fel încât din cenuşa de la Colectiv să renască România aşa cum ar trebui să fie!!! – a mea, că sunt tânăr şi vreau să trăiesc în ea, a părinţilor mei, care îşi vor bătrâneţile petrecute în tihnă şi a potenţialilor mei copii pe care vreau să îi cresc AICI!!

2 thoughts on “Sa urli in tacere

  1. Îţi respect durerea şi vrerea de a nu fi de nici unele, dar îţi cer ca în astă viaţă să fii REALIST. Cînd specialiştii spun că dintre răniţi unii sunt în stare ff gravă, orice REALIST se va împăca cu ideea că vor muri. Cît priveşte ura împotriva celor ce i-au ucis pe cei 3… şi cîţi or mai fi, întreabă-ţi părinţii de ce în urmă cu 25 ani, în Ziua Sfîntă de Naştere a Mîntuitorului, au asasinat doi bătrîn lipsiţi de orice apărare. Acesta este blestemul care se abate asupra unui popor care-şi omoară conducătorii FĂRĂ O DREAPTĂ JUDECATĂ: 25 de ani să nu-şi găsească liniştea! Iar dacă vrei ca părinţii tăi să-şi găsească liniştea, să pună o lumină întru pomenirea celor ce le-au asigurat condiţii demne de muncă, viaţă şi aducerea pe lume a urmaşilor lor, iar voi să puneţi două lumini pentru cele două milioane de copii nenăscuţi, asasinaţi sub oblăduirea unui sistem capitalist inuman. Şi mai află ceva: cînd fabrica PIONIERUL a fost închisă, iar muncitorii trimişi în şomaj, o muncitoare plîngînd în hohote că are trei copii de crescut şi nu mai are cu ce a blestemat: “praful şi pulberea să se aleagă”. Şi s-a ales, mai cu seamă că locul de distracţie era fosta cantină a celor amărîţi de muncitori. Pe ei cine-i mai plînge?

     
  2. Pai… cred ca ura mea e chiar impotriva celor care au facut ceea ce au facut la colectiv, care nu sunt departe de cei care au inchis pionerul si asa mai departe. Iar despre ceea ce s.a intamplat la revolutie nu stiu multe dar…nu poporul i.a omorat ci o mana “selecta” de oameni, oameni care, cred eu, o duc bine si acum. Si, faza cu sa sufere poporul pentru ce au facut cativa mi se pare la fel de tampita cu chestia aia: copiii, zice.se, platesc pentru pacatele parintilor?!?! WTF??

     

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>