Dansul stâncilor

 

În geam bate noapte de noapte

Un nou chip al Lunii cu vechile șoapte.

Din adânc de cer și vârf de pământ

Se-aude chicotind umbra unui gând.

 

Paharul de pe masă se mai sparse puțin

Sub lovitura ca de sabie a razei,

Apa din el sângeră ca un suspin

Căzut in liniștea albă a oazei.

 

Din apă se-mpletiră atunci forme

Rotunde, pătrate, forme de stânci,

Piatra dădu podelei un brânci…

…iar stâncile deveniră diforme.

foto: “Către Muntele Athos”, Iulia Mitrache

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>